COPILE, DE CE CREȘTI AȘA DE REPEDE?
Ieri, duminică, 3 septembrie, 2023, a fost logodna fiicei noastre, Lavinia cu alesul ei, Danny. Am participat la multe astfel de evenimente însă aceasta a fost cu totul deosebită, rupând ceva din inima noastră ca părinți. Al doilea copil va părăsi cuibul nostru pentru a-și clădi cuibul propriu. Sentimente și gânduri amestecate, DE CE CREȘTEȚI AȘA DE REPEDE?
Odată, un părinte trist mi-a spus: “ când sunt copiii mici îți vine să îi mănânci, când sunt mari, îți pare rău că nu i-ai mâncat.” Nouă ne pare bine că nu i-am mâncat. Au crescut bine, ascultători de Domnul, de Cuvânt, de părinți, iubitori de biserică și slujire.
Câteva gânduri pentru părinți.
- Pupicile și îmbrățișările pe care le puteți da când sunt mici vor fi greu acceptare când vor fi mari. Dați-le acum.
- Fiecare moment este o oportunitate pentru a clădi memorii frumoase în familie. Folosiți-le.
- Când sunt mici vrei să crească mai repede. Când sunt mari, îți pare rău că au crescut așa repede. Bucurați-vă de fiecare etapă a vieții.
- Fă-ți timp să îi înveți, în primul rând, nu cum să fie populari ci cum să fie oameni de valoare, nu cum să fie înstăriți ci cum să fie fericiți.
- Oferă-le un exemplu de viață prin care să le arăți ce înseamnă să îl pui pe Dumnezeu pe primul loc. Implică-i în viața de rugăciune, slujire, trăiește ce crezi. Ipocrizia și religiozitatea seacă, se molipsesc mai ușor și mai repede decât crezi tu.
- De la nou născutul adorabil până la momentul când îl vezi mire sau mireasă este o distanță de o clipeală de ochi. Nu amâna să petreci timp cu el/ea la nesfârșit. Îți va părea rău. Nimic în lume nu e mai important ca familia.
- Nu uita că ți s-au încredințat doar pentru un timp. Pregătește-te pentru momentul despărțirii.
- În tot timpul de creștere și educare a copiilor nu îți neglija partenerul. Nu uita de ce te-ai căsătorit cu el/ea. Unii după plecarea copiilor au început să se certe lung și des sau, mai rău, au divorțat.
- Nu uita că copiii te vor copia pe tine. Deci, tu contezi foarte mult cine și ce ești. Ai grijă ce le dai să copie.
- Având copii, pentru părinți, nopțile sunt lungi dar anii sunt scurți. Nu dori timpul să treacă niciodată mai repede decât se întâmplă.
- Este un mare har să vezi copiii copiilor tăi crescând. Fii mândru de ce ai clădit în ei.
- Copiii învață cum să trăiască și apoi trăiesc ce au învățat. Educă-i pentru ei nu pentru tine. Să nu se facă ei de râs nu să nu te facă pe tine. Nu uita cei șapte ani de acasă sunt mai importanți decât toate diplomele. Un om bine crescut e mai important decât un om bine educat academic.
- Încearcă să fi nu doar părintele lui ci și prietenul lui. Copilul trebuie să aibă curajul, siguranța și libertatea să vorbească cu tine despre orice, oricând.
- Ca părinte visezi să îți vezi copilul mare, să pornească pe drumul vieții, dar nu uita că tocmai visele acestea îl vor determina să plece. Investește îl el valori, credință, convingeri și caracter nu doar bani și lucruri trecătoare.
- Sărută acele piciorușe micuțe acum. Ele nu vor fi mici pentru mult timp. Încearcă să faci diferența între nevoile de familie și mofturile tale personale. Uneori mofturile costă prea mult timp. Vei rămâne nostalgic și fără mofturi și fără copii. Ai toată viața să muncești dar copiii sunt copii o singură dată.
- Sunt trei daruri scumpe care le poți da copiiilor tăi: timpul tău, dragostea ta și atenția ta. Dacă nu le dai la timp, vei regreta mai târziu. Sunt doar 940 de sâmbete între nașterea copilului și plecarea lui din cuib. Ce faci cu ele contează!
- Nu poți opri creșterea copilului dar poți influența maturizarea lui. Învață-l să iubească munca. Să știe că munca nu e un blestem ci o binecuvântare. Că în viața doar mântuirea a plătit-o Isus restul să câștigă prin muncă. Bani din cer se întâmplă doar în filme.
- Îți dai seama că au crescut când nu te mai întreabă de unde au venit în lume și nu îți mai spun unde se duc. Fă-ți timp să răspunzi la întrebări.
- Înainte de a ne căsători aveam trei filozofii despre creșterea copiiilor. Acum avem trei copii și nici o filozofie. Fiecare este diferit, tratează-i ca atare. Nu îi compara cu copiii altora, ei au alți părinți.
- Ne chinuim un an întreg să îi învățăm să meargă și să vorbească și apoi vrea 16,18 ani să stea jos și să mai tacă. Dă-le timpul necesar să-și exprime gândurile și emoțiile. Nu le da șansa să le spună altora. Vei deveni străin pentru ei.
- Chiar dacă vor pleca la cuibul lor, ușa ta să rămână mereu deschisă pentru ei. Dă-le o copie de la cheia ușii casei tale. Dacă vor veni nechemați să ști că ai câștigat și inima soțului/soției copilului tău. Iubește-i deopotrivă.
Am plâns la prima nuntă. Voi plânge și la a doua: de bucurie, cu mulțumire, cu dorințe și rugăciuni împlinite, cu nostalgie, cu mici regrete, realizând că au crescut, parcă prea repede. Drum bun în viață! Luați lumina lui Dumnezeu cu voi. Uneori în viață este și întuneric.